Critica Literara La Moara Cu Noroc
Critica Literara La Moara Cu Noroc
Moara cu noroc este o nuvelă scrisă de Ioan Slavici, publicată în anul 1881, în volumul Novele din popor. Nuvela este considerată una dintre capodoperele realismului și a psihologiei umane din literatura română, tratând consecințele pe care dorința de îmbogățire le are asupra destinului uman.
Contextul istoric și literar al nuvelei
Nuvela Moara cu noroc apare într-o perioadă de afirmare a realismului în literatura română, sub influența lui Mihai Eminescu, care îl încurajează pe Ioan Slavici să scrie proză inspirată din viața satului românesc. Slavici este unul dintre primii prozatori care introduc oralitatea populară în scrierile sale, folosind un limbaj simplu, curat și expresiv. De asemenea, Slavici este un maestru al analizei psihologice, prezentând cu finețe și profunzime conflictele interioare ale personajelor sale.
Rezumatul nuvelei
Nuvela Moara cu noroc are ca protagonist pe Ghiță, un țăran cinstit și harnic, care se mută împreună cu soția sa Ana și cei doi copii la o moară-cârciumă din apropierea pădurii. Aici speră să câștige mai mulți bani și să-și asigure un trai mai bun pentru familia sa. Însă moara se dovedește a fi un loc plin de primejdii, unde Ghiță intră în contact cu lumea interlopă reprezentată de Sămădăul Lică, un hoț și un ucigaș protejat de autorități. Lică îi cere lui Ghiță să-i devină complice la faptele sale ilegale, promițându-i bogăție și siguranță. Ghiță refuză inițial să se asocieze cu Lică, dar treptat cedează tentațiilor și începe să-și neglijeze familia și valorile morale. Ana îl avertizează pe Ghiță să renunțe la moară și să se întoarcă la viața simplă și cinstită de la sat, dar el nu o ascultă. Singurul aliat al lui Ghiță este jandarmul Pintea, care încearcă să-l apere de amenințările lui Lică. Însă Pintea este ucis de Lică într-o ambuscadă, iar Ghiță este acuzat pe nedrept de complicitate la crimă. Ghiță reușește să scape de închisoare cu ajutorul lui Lică, care îi cere în schimb să-i vândă moara și să plece din zonă. Ghiță acceptă oferta lui Lică și se întoarce la sat cu familia sa, dar nu mai are nici o bucurie de viața sa. Își dorește să se răzbune pe Lică pentru tot răul pe care i l-a făcut, dar nu are curajul să o facă. În final, Ghiță realizează că a pierdut tot ce avea mai scump: onoarea, demnitatea și iubirea familiei sale.
Aprecieri critice
Nuvela Moara cu noroc a fost apreciată de critica literară pentru realismul și profunzimea psihologică cu care prezintă lumea satului românesc și drama morală a personajului principal. George Călinescu considera că nuvela este solid construita și că drama lui complexa este analizata magistral. Tudor Vianu remarca faptul că povestitorul vede oamenii lui dinlauntru, in sentimentele sau in crizele lor morale. Al.Philippide loda puritatea vocabularului și curata si aspra limba romaneasca a lui Slavici. Mihai Eminescu îl aprecia pe Slavici pentru că fiecare din chipurile cari traiesc in novelele sale e nu numai copiat de pe ulitele impodobite cu arbori ale satului, nu seamana in exterior cu taranul roman, in port si in vorba, ci cu fondul sufletesc al poporului, gandesc si simt ca el.
Structura și compoziția nuvelei
Nuvela Moara cu noroc este structurată în 16 capitole, care urmăresc evoluția personajului principal de la instalarea sa la moară până la revenirea sa la sat. Fiecare capitol începe cu o zicală populară, care anunță tema și tonul episodului respectiv. De exemplu, primul capitol începe cu zicala Norocul omului unde-i găsește, care sugerează optimismul și speranța lui Ghiță la începutul aventurii sale. Ultimul capitol începe cu zicala Cine n-are noroc sărac să fie, care exprimă deziluzia și resemnarea lui Ghiță la sfârșitul nuvelei. Compoziția nuvelei este echilibrată și simetrică, respectând schema clasică a expoziţiunii, intrigi, desfăşurării acţiunii, punctului culminant şi deznodământului.
Personajele nuvelei
Personajele nuvelei sunt reprezentative pentru lumea satului românesc din secolul al XIX-lea, având trăsături fizice și morale bine conturate. Ghiță este personajul principal, care trece printr-o schimbare radicală de la un țăran cinstit și muncitor la un om corupt și nefericit. Ana este soția lui Ghiță, care îl iubește și îl sfătuiește să rămână fidel valorilor sale morale. Ea este simbolul feminității, al frumuseții și al bunului-simț. Lică este antagonistul lui Ghiță, care îl ispitește cu bogăția și puterea, dar îl aduce în pragul distrugerii. El este simbolul răului, al violenței și al corupției. Pintea este jandarmul care îl protejează pe Ghiță de Lică și care îi reprezintă pe cei care luptă pentru dreptate și ordine. El este simbolul binelui, al curajului și al onoarei.
Tema și mesajul nuvelei
Tema nuvelei Moara cu noroc este reprezentată de consecințele pe care dorința de îmbogățire le are asupra destinului uman. Nuvela ilustrează conflictul dintre bine și rău, dintre cinste și corupție, dintre dragoste și interes. Mesajul nuvelei este că omul trebuie să se mulțumească cu ceea ce are și să nu-și sacrifice valorile morale pentru bani și putere. Acest mesaj este exprimat de zicala populară care încheie nuvela: Nu e cu noroc averea ce ți-o facești cu stricăciune.
Valoarea artistică și culturală a nuvelei
Nuvela Moara cu noroc este o operă de artă literară, care valorifică elemente ale tradiției populare românești, precum zicalele, proverbele, cântecele și obiceiurile. Nuvela este și o operă de cultură, care reflectă aspecte ale realității sociale, economice și politice din secolul al XIX-lea, precum condiția țăranului român, relațiile dintre clasa dominantă și cea dominată, influența străinilor asupra vieții românești. Nuvela este o operă de valoare universală, care abordează teme și motive umane, precum dorința de îmbogățire, conflictul moral, drama familiei, lupta dintre bine și rău.